Formă de creștere: viță
Varietăți de kiwi
- Kiwi cu puf: Actinidia deliciosa
- Kiwi rezistent: Actinidia arguta
- Kiwi foarte rezistent: Actinidia kolomikta
Polenizare: cu excepția câtorva souri, toate plantele kiwi au nevoie de polenizare încrucișată din partea unei plante separate mascul neroditoare.
Perioadă de coacere: toate fructele kiwi se coc vara târziu sau toamna devreme.
Planta kiwi este originară din estul Asiei, dar fructul a fost pentru prima oară exportat în restul lumii de Noua Zeenlandă (soiul cu puf). Kiwi nu e greu de crescut, mai mult sunt plante destul de viguroase, și chiar lăsate neîngrijite pot ajunge la 9 sau mai mulți metri înălțime. Însă dacă nu îi asigurați condițiile potrivite de creștere, nu va fi ușor să îl faceți să rodească.
Unele plante kiwi sunt autofertile și se vor poleniza singure. Altele nu sunt autofertile și vor avea doar flori mascul sau doar flori femelă. Astfel o plantă kiwi femelă trebuie plantată alături de una mascul pentru a produce fruct. Kiwi ‘Jenny’ este cel mai cunoscut soi autofertil. Așa numitele soiuri rezistente sunt puțin mai diferite decât soiurile obișnuite.
Kiwi cu puf (Actinidia deliciosa). A. deliciosa a devenit fructul care îl găsim în comerț, în principal datorită fructelor mai mari care se pot păstra mai bine. Acestea au nevoie de o perioadă lungă de creștere – de la 200 la 225 zile – pentru a putea duce fructul la coacere. Fructele coapte vor fi de mărimea unui ou de găină, și vor avea o concentrație de vitamina C de două ori mai mare decât portocalele.
Kiwi rezistent (Actinidia arguta). Acest soi de kiwi va crește foarte rapid, întinzându-și vițele și până la 30 m în copacii din Japonia, Corea, nordul Chinei sau Siberia. În cultură, această energie va fi suprimată și redirecționată. Însă chiar dacă este o plantă mai rezistentă, acest soi de kiwi are un aspect mai delicat decât actinidia deliciosa. Rezistă până la aproximativ – 30°C și necesită doar în jur de 150 zile fără îngheț pentru a duce fructele la coacere. Fructul este mai mic și poate fi mâncat întreg cu coajă cu tot la fel ca strugurii. Chiar dacă varietățile rezistente la îngheț au fost crescute ca plante ornamentale încă de la începutul secolului 20, doar la sfârșitul secolului au început să fie cultivate pentru fruct. Fructele au fost trecute cu vederea pentru că erau mai mici (de mărimea strugurilor) și aveau coajă verde fină care îi ascundea printre fruzne. Gustul însă este mult mai aromat și mai dulce decât la fructul cu puf. De asemenea fructele sunt dispuse sub formă de ciorchine.
Kiwi foarte rezistent (Actinidia kolomikta). Plantele kiwi foarte rezistente au frunze roz și argintii. Acestea vor rodi cel mai devreme dintre toate plantele kiwi, câteodată chiar în primul an după plantare. Kiwi auriu are fructele aproape cât cele cu puf, au coaja asemănătoare cu cea a piersicilor și miez verde gălbui, sau câteodată roșiatic. Au un gust foarte dulce, moale și oarecum tropical, asemănător cu cel al pepenelui, mandarinei sau căpșunii. Pot rezista până la – 40°C și necesită doar 130 zile fără îngheț pentru a putea duce fructul la coacere. Spre deosebire de Actinidia arguta, Actinidia kolomikta are fructul și mai mic și uneori fructele vor cădea pe jos. Conține o concentrație foarte mare de vitamina C (o concentrație de o mie miligrame la 100 de grame, pe când portocalele au doar 60). Preferă puțină umbră, mai ales când este tânără.
Cultivarea tuturor plantelor kiwi se va face într-un mod foarte asemănător, prin urmare va fi prezentată sintetizat în cele ce urmează.